High Definition – abreviat HD – se traduce din engleză ca „rezoluţie înaltă”, „definiţie înaltă”. În linii generale, reprezintă o direcţie întreagă a industriei video, care include echipament, purtători de informaţie, formaturi de înscriere, prelucrare, păstrare, transmitere şi derulare a fişierelor video. Ca direcţie de dezvoltare, HDTV are două ramificaţii: HDTV (difuzare prin satelit, cablu şi eter) şi HDV – High Definition Video (reproducere a fişierelor video de pe purtători de informaţie – Blu-Ray sau HD DVD).

Standard Definition – abreviat SD – se traduce din engleză ca „rezoluţie standard”. SD este considerat a fi formatul DVD cu rezoluţia 720 x 576 (PAL) sau 720 x 480 (NTSC). La High Definition sunt atribuite fişierele ce au o rezoluţie nu mai mică de 1280 x 720 puncte.

La momentul actual HD se divizează în două rezoluţii: HD720 (1280 x 720 puncte) şi HD1080 (1920 x 1080 puncte). În ambele cazuri, proporţia ecranului este de 16:9 (proporţia lăţimii şi a înălţimii). Rezoluţia video de 1920 x 1080 puncte poate fi codată prin scanare progresivă şi intercalată, iar acea de 1280 x 720 – doar prin regimul progresiv. Tipul scanării se indică la sfârşitul ratei de rezoluţie: „i” sau „p”. De exemplu, 1080i reprezintă semnalul High Definition cu rezoluţia 1920 – 1080 puncte, cu scanare intercalată. HD1080p (sau FullHD) este semnalul High Definition cu rezoluţia 1920 x 1080 puncte şi scanare progresivă.